„Adu-le aminte să fie… cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.” (Tit 3:1-2)

     Niciunul dintre noi nu scapă de momentele dificile; Domnul Isus le-a zis ucenicilor Săi: „În lume veți avea necazuri…” (Ioan 16:33). Verdell David scria: „Deși s-ar putea să suferim de aceeași boală, de relații frânte, de dizabilități și de eșec, încercarea de a compara suferințele înseamnă ignorarea dinamicii unice a fiecărei vieți individuale. Dacă asculți întâmplările de la întâlnirea alcoolicilor anonimi, unde toți vin laolaltă cu dependența lor comună, vei descoperi că fiecare suferință, fiecare durere de inimă, fiecare pierdere, fiecare interacțiune dintr-o relație cunoaște anumite grade sau întorsături pe care nimeni altcineva nu le-a mai experimentat în același fel. Trebuie să rezistăm tentației de a ne vedea propriile dureri ca fiind mai devastatoare sau mai puțin importante decât ale altora. Ale mele sunt unice pentru mine și dacă le voi confrunta sincer și deschis, trebuie să accept că ceea ce mi se întâmplă merită atenția și respectul meu.” Apostolul Pavel îi scria lui Tit să îndemne: „Să fie… cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.” Respectă diferențele dintre tine și ceilalți, chiar și când ați trecut prin experiențe similare. Nu întrerupe discuția cu o predică în trei puncte sau cu un discurs pregătit dinainte. „Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbele 16:21). Nu ai cum să greșești față de cineva care suferă, dacă pur și simplu te întâlnești cu acea persoană, o îmbrățișezi, o asculți, îi spui că-ți pasă și că te rogi pentru ea. E în continuare adevărat (chiar dacă poate părea un clișeu): oamenilor nu le pasă cât de mult știi, până nu știu cât de mult îți pasă! Nu când ești insistent, încrezut și te porți ca și cum le-ai ști pe toate – arăți dragostea lui Dumnezeu, ci când ești și te comporți ca ea: „curat, pașnic, blând, uşor de înduplecat, plin de îndurare… fără părtinire, nefățarnic.” (Iacov 3:17). Așadar, respectă diferențele!